La 6 octombrie 1912, la Şestaci, veche aşezare de răzeşi (cărturarul Şerban Cioculescu numea răzeşimea „aristocraţia Moldovei”) de la hotarul dintre judeţele Soroca şi Orhei, vedea lumina zilei Serghie-Sergiu, al şaselea din cei zece copii ai agri­cultorilor răzeşi Cozma şi Evdochia Roşca. Ca toţi fraţii şi surorile lui, a supt odată cu laptele mamei iubirea de Dumnezeu şi de Biserică, de neam şi de pământul strămoşesc. După clasele primare parcur­se în satul natal, a absolvit două şcoli cu o poziţie prestigioasă în sistemul de învăţământ românesc: Seminarul Teologic „Gavriil Bănulescu-Bodoni” (1924-1932) şi Facultatea de Teologie (1932-1936), ambele din Chişinău. Diploma de licenţă în teolo­gie, având tema de Drept canonic „Preotul şi politica”, o ia în 1938, primind calificativul „cum laudae”. În acelaşi an 1938, se înscrie la doctoratul în Teo­logie, la disciplina Pastorală şi Catehetică, predată la catedra arhimandritului Iuliu Scriban. Subiectul ales: „Predica românească în Basarabia, în perioada 1818-1918”. Doamne, ce subiect! Să cauţi în hăţişul unui secol de opresiune rusească: preoţi prigoniţi, cărţi de cult arse, limba română scoasă din Şcoală şi din Biserică, rădăcina vie a românismului, şi unde? în predică, în adresarea directă, la persoana I, a preotului către >>> Iulia Scutaru >>>