Ori de câte ori primesc şi citesc – pe nerăsuflate – revista „Luminătorul”, am un fericit prilej să-L laud încă o dată pe Cel de Sus, strigând: „Mare eşti, Doamne, şi minunate sunt lucrurile Tale!”. Răsfoind „Luminăto­rul” nr. 5, 2006 şi ajungând la paginile 28, 30 şi 31 ale exemplarului, mi-au umplut ochii, gata să mi-i scalde în lacrimi, frumoase imagini ale bisericii „Sf. Ap. Petru şi Pavel”. În forma-i arhetipică, de concept miniatural, de desen, începusem a mi-o face ochilor privelişte alintată acum şapte ani, tot datorită „Luminătorului”, care şi-o făcuse emblemă sugestivă şi semn de confirmare a ceea ce ne relatau articolele de fond ale periodicului, ca un Amin la vedere. Iar acum, făţiş – să vezi şi să crezi! – iat-o ctitorită de-a binelea, stâlp şi temelie de credinţă întrupată. Catedrală, nu alta! Privelişte sfântă ce mi-a copleşit mintea şi închipuirea cu un întreg val de gânduri, toate pulsând de o mistică bucurie şi entuziasm. Adevărat Te Deum şi strigăt de „Slăvit să fie Domnul!”. Interesant că primul gând m-a dus, fără răgaz, la vestitul colind de Crăciun, ce-şi deschide relatarea cu uimirea versului: „Ce vedere minunată lângă Betleem se arată!”, făcându-mă să zic cu murmur sinonimic: „Ce vedere în plin Buiucani ni se arată: o nou-nouţă Casă a Domnului!”. Care va continua, ca toate >>> Preot Alexandru Enache >>>

Anunțuri