ÎPS Mitropolit Gurie într-o parohie molipsită de sectanţi
Voi da în cuvintele de mai jos, – înainte de a trece la descrierea vizitei,
– câteva amănunte din viaţa parohiei Izvoare, jud. Orhei, zbuciumată şi destrămată sufleteşte de lupii răpitori de suflete credincioase. La venirea subsemnatului în această parohie, lucrurile erau triste de tot. Bap­tiştii lucrau de zor, poporul drept credincios era mâhnit la vederea destrămării credinţei. Pentru mine nu era o suferinţă mai mare decât aceea când auzeam că cutare gospodar din sat a trecut la baptişti sau are de gând să treacă. Tânăr, fără experienţă, chiar fără cunoştinţe temeinice pentru luptă cu aceşti rătăciţi, mereu îmi puneam aceste întrebări: ce să fac? ce să întrebuinţez pentru a stăvili acest curent furător de suflete? Şi, cerând ajutor de sus, m-am hotărât să reacţionez împotriva duşmanilor, studiindu-le învăţătura şi armele de care se folosesc în acţiunea lor şireată de destrămare a unităţii credinţei strămoşeşti dreptmăritoare. Pe lângă studiul învăţăturii lor, simţeam mai întâi nevoia de a mă întări eu însumi în punctele de combatere a rătăcirii baptiste şi, luând broşurile marelui misionar M. Calnev şi cartea misionarului Scvoznicov, m-am aşezat pe lucru, căci din prea puţinul ce se făcea pe timpul meu în seminar la sectologie nu mai reţineam nimic. Cu cât înaintam în studii, cu atât se mărea curajul, de care aproape eram lipsit la întâlnirile cu sectarii, teama din ce în ce dispărea, ajungând la aceea că eu singur acum căutam întâlniri cât mai dese cu ei. Sfaturi şi îndemnuri în această luptă mi-a dat îndestul şi părintele misionar al cercului, pr. Nicolae Caraman, sfaturi pe care nu le-aş putea uita niciodată.
Adesea îl invitam pe Cucernicia Sa în parohie, săvârşind împreună serviciul
divin, în timpul căruia îi îndemnam pe credincioşii ascultători a nu fi uşori în cre­dinţă, încât să fie atraşi de diferite rătăciri, cum s-a întâmplat în această parohie. Tot împreună cu Cucernicia Sa am pus bazele societăţii de râvnitori ai Ortodoxiei, la adunările căreia au început a veni şi câte un credincios baptist, unde împreună cu poporul adunat ascultau şi ei citirile din Sf. Scriptură şi interpretarea dreaptă a locurilor pe care baptiştii le tălmăcesc greşit. În afară de aceste adunări, aveam cu sectarii – şi în prezent am – întâlniri şi convorbiti particulare în casa parohială, unde locuiesc. Şi cu ajutorul Domnului, astăzi, după un timp de 3 ani de luptă grea, am ajuns la roadele ce le visam la început. Au revenit mai multe familii, din cele mai cu vază, din lagărul lor la Ortodoxie, botezându-şi pruncii la vârsta de la 1 1/2 până la 14 ani, printre care şi un locuitor de aici cu numele de Eutimie Caraman, în etate de 29 ani, care a studiat în seminarul baptist din Bucureşti, pregătindu-se pentru cariera de predicator la oraş.
Iată pe scurt acele amănunte şi realizări făcute pe terenul misionar, având şi
concursul mare al intelectualilor din partea locului, ca doctorul N. Stanev, medicul spitalului Izvoare, şi alţii.
Acum vom trece la descrierea vizitei canonice a Î.P.S. Mitropolit Gurie, făcută
în ziua de 17 septembrie 1933. Cu două zile înaintea sosirii Vlădicăi, am fost anun­ţat de dl Teodorescu, prim-pretorul plasei Chiperceni, că Î.P.S. Sa, în trecere spre Chişinău, va vizita parohia Izvoare. Autorităţile săteşti, în frunte cu dl N. Stanev, au luat toate măsurile de pregătire pentru a da acestui eveniment un fast cât mai mare. Satul în această zi a fost îmbrăcat în haina zilelor mari, pentru a sărbători evenimentul deosebit de important în viaţa lui. În drumul spre Izvoare, poporănii din satele Lalova şi Stodolna, în frunte cu părintele Şt. Primovici şi directorul şcolii primare Şt. Dahnovici au întâmpinat pe Î.P.S. cu pâine şi sare, aducându-i salutul supuşilor credincioşi pe care îi reprezentau. De aici, în procesiunea religioasă urmată de sutele de locuitori, toţi au mers pe jos până în comuna Izvoare, unde la intrarea în comună, la arcul de triumf frumos pavozat cu verdeaţă, tricolor şi placate cu cuvintele „Bine aţă venit!”, aşteptau oficialităţile comunei şi o mulţime de locuitori veniţi şi de prin satele vecine. Primarul comunei, P. Galatîr, oferă pâine şi sare Î.P.S. Migtropolit Gurie, aducând salutul de bun venit în această comună a Î.P.S., după care dl doctor Nicolae Stanev, medicul spitalului Izvoare, în cuvinte pline de însufleţire vorbeşte Î.P.S. şi numeroasei asistenţe. Cu convingere şi hotărâre, domnia sa aduce la cunoştinţa Î.P.S. Chiriarh că aici, unde s-a abătut duhul necurat al baptismului, s-a putut realiza operă cu adevărat creştinească, prin acţiunea comună a intelectualilor şi a gospodarilor, care n-au pregetat ca să fie mereu îndrumători şi luminători pentru cei rătăciţi şi convertiţi la baptism. După care urează Î.P.S. ani mulţi şi fericiţi, rugând să stea cât mai mult printre credincioşi, dându-le poveţe şi îndrumări. Întreaga asistenţă cântă „La mulţi ani, Stăpâne!”, după care Î.P.S., într-o cuvântare plină de sfat şi îndrumări, vorbeşte mulţimii, aducând mulţumiri tuturor celor care au venit spre întâmpinarea sa, ca şi prim-pretorului T. Teodorescu, care i-a îndrumat paşii spre aceste locuri, aducând elogii şi laude dlui doctor Stanev, pentru munca pe care o depune pe terenul bisericesc. Aducând slavă şi preamărire M.S.R. Carol al II-lea, mulţimea izbucneşte în nesfârşite urale.
Plutonul de grăniceri, comandat de dl Locotenent Emil Pârcălab, i-au dat
onorul. De aici s-a format o mare manifestaţiune, străbătând de-a lungul satului până la biserică, unde era aşteptat de altă mulţime în frunte cu consiliul parohial, care i-a oferit pâine şi sare. În sfântul locaş, care era arhiplin de norod, după ce am adus Vlădicăi salutul meu împreună cu al parohienilor, i-am descris starea sufletească a turmei ce mi s-a încredinţat, arătând că acţiunea baptiştilor a slăbit mult de tot. Şi mai mare a fost bucuria Î.P.S. când i-am propus să ne onoreze cu prezenţa la săvârşirea Sf. Taine a Botezului asupra a doi copii baptişti, unul în etate de 13 ani şi altul – de 1 1/2 ani.
Iar bucuria poporului şi a părinţilor copiilor a fost deosebit de emoţionantă atunci când însăşi Î.P.S. Sa a binevoit a luat parte ca naş, donând copiilor suma de 500 lei. Biserica gemând de norod sorbea cu nesaţ cuvintele pline de înţeles
şi pătrunzătoare ale Î.P.S. Mitropolit despre oaia pierdută din Evanghelie, de care păstorul se bucură mai mult decât de cele 99 care nu s-au pierdut, îndemnând poporul să nu se lase ademenit şi prins în mrejele minciunilor şi neadevărurilor răspândite în ultimul timp cu atâta îndrăzneală neruşinată de diferiţi sectanţi. Mult ne-a vorbut iubitul nostru Chiriarh, întărindu-ne în credinţă şi nădejde, storcând multe lacrimi din ochii credincioşilor ascultători. Venirea Î.P.S. Mitropolit Gurie în parohia noastră a făcut să rămână în sufletele credincioşilor pentru totdeauna amintirea plăcută că Î.P.S. Sa are aici doi fini, ai căror părinţi sărmani neîncetat roagă pe Bunul Dumnezeu să-i dea multă sănătate, socotind această întâmplare ca o revărsare a milei lui Dumnezeu asupra lor. După caldele cuvinte ale Arhi-păstorului nostru, dl Octav Sargeţiu, membru al Asociaţiei presei române din Basarabia, într-o alocuţie sugestivă, evidenţiază rolul precumpănitor ce l-a jucat Biserica prin reprezentanţii ei în decursul veacurilor pentru întărirea credinţei în Hristos şi păstrarea datinilor strămoşeşti, precum şi realizarea unităţii naţionale.
După acestea, Vlădica a binevoit a lua parte la o agapă frăţească, unde, îm­
preună cu oaspeţii de prin satele vecine, care au venit pentru întâmpinare, au gustat din modesta agapă a parohului. Şi aici se observa pe chipul blând al Î.P.S. bucurua sufletească ce o avea, cauzată de primirea frumoasă şi de oile pierdute, dar care s-au reîntors la staulul din care fusese smulse de către lupii răpitori (sectanţii). De aici Vlădica, fiind oră înaintată, a plecat însoţit de dl Teodorescu, prim-pretorul plasei, spre Chiperceni. Iar eu personal am rămas cu senzaţia că parcă în sufletul meu Î.P.S. mi-a turnat un val de energie proaspătă şi lucrătoare pe ogorul pastoral.
Dumnezeul să-l păzească sănătos pe blândul nostru Chiriarh!

Pr. S. MOŞANU,
parohia Izvoare, jud, Orhei (Luminătorul, nr. 1, 1934)

Anunțuri