În perioada anilor 1975-1988, am însoţit, în calitate de translator, mai toa­te delegaţiile bisericeşti sosite la Moscova din partea Patriarhiei Române. […] În zilele de 6-13 octombrie 1980, a vizitat Patriarhia Moscovei o delegaţie a Patriarhiei Române în frunte cu Preafericitul Patriarh Iustinian însoţit de numeroşi ierarhi şi clerici: Î.P.S. Teoctist, Mitropolitul Moldovei şi Sucevei, Î.P.S. Nestor, Mitropolitul Olteniei, P.S. Antonie, Episcopul Buzăului, P.S. Vasile, Episcopul Târgoviştei, Protodiaconul Ioan Bănăţeanu, Pr. Sava Marin şi arhidiacon Laurenţiu Movileanu. În timpul acestei călătorii ne-am cunoscut mai îndeaproape cu Î.P.S. Nestor şi Î.P.S. Antonie, ambii băştinaşi din Basa­rabia. După care între noi s-a înfiripat o corespondenţă. O nouă întâlnire cu Mitropolitul Nestor a avut loc într-un cadru deosebit de festiv, în noiembrie 1986, în timpul întronizării Preafericitului Teoctist. Atunci am venit la Bucureşti în calitate de membru al delegaţiei Bisericii Ortodoxe Ruse în frunte cu Î.P.S. Filaret, Mitropolitul Menskului şi al Belarusiei. În aceste zile, am simţit aceeaşi bunăvoinţă şi dragoste din partea tuturor ierarhilor, dar în­deosebi din partea Î.P.S. Mitropolit Nestor, care era foarte curios să afle de la noi ce se mai întâmplă în Basarabia. Interesul se explica prin faptul că şi pe la noi, vorbind la figurat, începuseră a bate vânturi noi, se simţea o adiere de libertate în viaţa socială, dar mai ales în viaţa bisericească. Bucuria reîntâl­nirii am trăit-o din nou în 1988, cu prilejul împlinirii unui mileniu de la încreştinarea Rusiei. În componenţa delegaţiei Bisericii Ortodoxe Române în frunte cu Preafericitul Patriarh Teoctist se aflau, desigur, şi Î.P.S. mitropoliţi Nestor Vornicescu şi Antonie Plămădeală. Neavând rude în România, până în anii ‘90 ai secolului trecut nu am putut vizita ţara, deşi îmi doream mult să cunosc mai amplu viaţa bisericească din cuprinsul Patriarhiei Române. La sugestia şi iniţiativa Î.P.S. Mitropolit Nestor, am devenit „nepotul” marelui cărturar şi istoriograf al Basarabiei, şi el basarabean (din Cornova, Ungheni), Pr. Avva Paul Mihail, şi al preotesei Eugenia, ambii de vrednică pomenire. […] Sosiţi la Bucureşti cu preoteasa Nadejda, am fost găzduiţi de această minunată şi ospitalieră familie, unde de acum mă aştepta invitaţia Î.P.S. Mi­tropolit Nestor, la moment plecat, de a vizita Mitropolia Olteniei şi mănăstirile ei, lăsându-mi chiar şi bani de călătorie. Fireşte, am rămas copleşit de atâta atenţie şi grijă. Sosiţi cu trenul de la Bucureşti la Craiova, aici am fost cazaţi şi îngrijiţi cu multă dragoste de P.S. Arhimandrit Vincenţiu, acum Episcop Vicar Patriarhal, propunându-ni-se să vizităm şi să ne închinăm la mănăstirile şi schiturile din cuprinsul Mitropoliei Olteniei. Peste trei zile după această răscolitoare de suflet călătorie, l-am găsit la Craiova pe Î.P.S. Mitropolit Ne-stor, de acum revenit din Italia, care ne-a fost gazda cea mai înaltă şi ne-a primit cu multă dragoste şi bucurie. El cu nesaţ sorbea noutăţile pe care i le adusesem din Basarabia. Sufletul lui dornic de pământul natal era larg deschis. Parcă dorea să-l strângă la inimă şi să-l apere de vijelia şi nesaţul străinilor. Atunci, împreună cu Întâistătătorul Mitropoliei Olteniei, am participat la sfintele slujbe în catedralele Craiovei, precum şi la o sfinţire de biserică. […] Au venit anii 1889-90, cu Marile Adunări Naţionale şi alte evenimente im­portante. Dornici să afle ce se întâmplă în Basarabia, şi Mitropolitul Nestor, şi Mitropolitul Antonie mă rugau să le trimit ziare, cărţi şi îndeosebi „Litera­tura şi Arta”, lucru pe care îl făceam cu deosebită plăcere. Din 1990, au înce­put contacte intense între clerul şi ierarhii din Basarabia şi clericii şi ierarhii Patriarhiei Române. […] Au urmat poduri de flori, mari festivităţi bisericeşti la Iaşi, Suceava, Putna, Neamţ şi Tocileni, aniversări, conferinţe, şedinţe ale Sf. Sinod, în timpul cărora ne revedeam cu Î.P.S. Mitropolit Nestor, sfaturile şi îndrumările căruia ne-au fost de mare folos. […] Î.P.S. mitropoliţi Nestor Vornicescu şi Antonie Plămădeală au vizitat Chişinăul şi în legătură cu un eveniment important atât pentru Preasfinţiile lor, cât şi pentru pământenii lor – decernarea titlului de doctor honoris cauza al Academiei de Ştiinţe a Mol­dovei. De fiecare dată când venea în vizită la Chişinău, Î.P.S. Nestor neapărat vizita şi satul de baştină Lozova, pentru ca să-şi vadă fraţii, neamurile, să aducă daruri la nepoţi. Trebuie să spun că întotdeauna îşi amintea şi vorbea despre satul său natal cu o mare dragoste şu evlavie. Aceste călătorii ale Î.P.S. Nestor, cu greutăţile şi ostenelile lungului drum de la Craiova sau Bucureşti la Chişinău – de fapt, un act de dăruire cauzei şi, totodată, de jertfire de timp, de sănătate – îi scoteau în cale şi diferite lucruri neplăcute, pe care le suporta cu mare răbdare, fără a se jelui sau a le destăinui cuiva. Aici aş vrea să pove­stesc un caz despre care am aflat cu totul întâmplător. Prin 1992, când au început tragicele evenimente de la Nistru, unii preoţi de la conducerea eparhiei (Chişinăului) ardeau de furia antiromânismului. Arhiepiscopul Vladimir făcea adunări cu preoţii şi-i forţa să semneze o scrisoare că ei vor să fie în subordi-nea Moscovei şi nu a Bucureştiului. În timpul unei vizite la Chişinău, Mitro­politul Nestor a fost cazat la hotelul „Cosmos”. Seara l-au vizitat mai mulţi preoţi, iar dimineaţa a găsit maşina spartă şi „diplomatul” cu documente de­schis. Se vorbea atunci că a fost fapta câtorva preoţi de-ai lui Vladimir. Posi­bil, şoferul Mitropolitului, părintele Vasile, ştia mai multe, dar nici el, nici Mitropolitul Nestor nu s-au plâns nimănui de această fărădelege. După reactivarea Mitropoliei Basarabiei la 19 decembrie 1992, la rezolvarea probleme­lor apărute în legătură cu acest eveniment, clerul nostru s-a bucurat de spriji­nul Preafericitului Patriarh Teoctist, precum şi al Î.P.S. mitropoliţi Daniel Ciubotea, Antonie Plămădeală şi Nestor Vornicescu, precum şi alor membri ai Sfântului Sinod. În 1993, la Bucureşti, apare cartea „Adevărul despre Mi­tropolia Basarabiei”, ediţie îngrijită de Î.P.S. Nestor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei, şi tipărită cu binecuvântarera Preafericitului Patriarh Teoctist. Cartea cuprinde unele documente privind începuturile Mitropoliei Basarabiei şi reactivarea acesteia, precum şi un amplu studiu al Î.P.S. Dr. Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului, intitulat „Biserica Basarabiei. Proble­mele jurisdicţiei canonice în trecut şi astăzi”. Multiple şi vrednice au fost preocupările distinsului ierarh şi teolog, mare şi iscusit diplomat bisericesc şi vrednic păstor al Bisericii Ortodoxe Române – Dr. Acad. Mitropolit Nestor Vornicescu. Ca membru al delegaţiei Bisericii Ortodoxe Române în frunte cu Î.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, am participat, împreună cu Î.P.S. Nestor, la tratativele Bisericii Ortodoxe Române cu Biserica Ortodoxă Rusă în problema Mitropoliei Basarabiei, care au avut loc la Geneva (9 fe-bruafrie 1997) şi Graz, Austria (25 iunie 1997). La ambele întruniri, discuţiile de bază s-au desfăşurat în jurul denumirii Mitropoliei Basarabiei. În opinia Î.P.S. Kiril, Mitropolitul Smolenskului şi Kaliningradului, această denumire se asociază cu ideea unirii Moldovei cu România, şi asta supăra mult. De aceea, delegaţia rusă a propus să evităm această denumire, acceptând terme­nul „metoh”, ceea ce pentru partea rusă însemna reprezentanţă (cum e reprezentanţa Patriarhiei Moscovei la Beirut, Ierusalim sau Alexandria). Nu voi uita niciodată reacţia şi expresia feţei Î.P.S. Mitropolit Nestor. La auzul acestei propuneri, obrajii i-au pălit, privirea i-a căpătat tărie şi, cu voce răspicată, a ripostat în aceeaşi clipă: „Această noţiune e înjositoare pentru Biserica Ortodoxă Română! La noi „metoh” înseamnă o cameră a unei mănăstiri situate în oraş…”. […] Mitropolitul Nestor Vornicescu a iubit cu tot sufletul plaiul natal, a fost un fiu devotat al lui şi un păstor iscusit al turmei cuvântătoare a lui Hristos. Veşnică să-i fie pomenirea şi odihna binemeritată în locaşurile dreptilor!
Paginile consacrate pământeanului nostru, Mitropolitul Nestor Vornice-scu, sunt luate din volumul „VLĂDICA NESTOR. Păstorul oltenilor” (acesta cuprinde mai multe relatări şi amintiri despre distinsul Mitropolit ale unor savanţi şi feţe bisericeşti plus o serie de imagini fotografice de o rară încărcătură emoţională), editat în memoria Mitropolitului Nestor Vornicescu la cei 7 ani de la trecerea Înalt Prea Sfinţiei Sale în lumea celor drepţi. Pe ultima lui copertă, îl vedem pe Mitropolit inundat de căderea unor fulgi de zăpadă, zâmbindu-ne cu o blândeţe copleşitoare, iar mai jos, citim la fel de copleşitoarele cuvinte: „Numai printr-o vocaţie autentică şi printr-un zel pa­storal, preoţii vor găsi permanent tăria sufletească de a nu se lăsa descurajaţi şi dezorhientaţi, înrâuriţi negativ, descumpăniţi în momentele de criză şi încercare. Preoţii trebuie să întrupeze în propria lor viaţă principiile morale şi virtuţile: nutrind respect şi dragoste faţă de ierarhia bisericească şi arătând supunere cuvenită faţă de rânduielile canonice, ei vor dovedi însuşirea di-scciplinei atât de necesară vieţii, spre a putea cere apoi enoriaşilor o viaţă disciplinată”. E ca şi cum ar fi ultima lecţie pe care a dat-o, înainte de a pleca, celor care îşi închină viaţa Bisericii…
Prot. Petru BUBURUZ