Dacă am încerca să numim 3 calităţi distinctive ale părintelui Petru Bu-buruz, fără îndoială că ne vom opri la dragostea de adevăr, sinceritatea şi modestia prea cucerniciei sale. Dragostea de adevăr –credinţa în Iisus Hristos Mântuitorul Lumii, l- a determinat în acele timpuri de dictatură ateistă, când slujitorii Bisericii întâlneau diferite obstacole din partea regimului, să se îndrepte fără frică spre şcolile de teologie pentru a studia Cuvântul lui Dumnezeu. Când tinerii erau încurajaţi să meargă spre facultăţile laice pentru a obţine o specialitate apreciată de societate şi partid, tânărul Buburuz alege slujirea lui Dumnezeu. Aceeaşi dragoste de adevăr l-a determinat să studieze adânc ştiinţele teologice la Sankt –Petersburg, Moscova şi Paris ,culminând cu o teză de magistru în teologie despre viaţa şi activitatea Sfântului Ipolit al Romei, părinte din secolul III, şi principala lui scriere„Tradiţia apostolică”. Dragostea de restabilire a adevărului istoric şi lingvistic l-a propulsat în prim-plan în timpul Mişcării pentru renaşterea naţională, când s-a făcut ţi popular prin binecuvântările şi cuvintele de încurajare rostite în faţa mulţimilor ,care revendicau drepturile răpite de stăpânirea străină. Înţelegând necesitatea promovării credinţei prin cuvântul tipărit, aceeaşi virtute l-a făcut să se aplece asupra publicaţiilor din perioada interbelică şi mai bine de 15 ani poartă grija pentru apariţia cunoscutei reviste „Luminătorul”. Şi tot dragostea de adevăr i-a dat putere şi curaj ca, împreună cu alţi slujitori, să se rupă de Patriarhia Moscovei, ceea ce nu a fost simplu, şi să reactiveze Mitropolia Basarabiei în cadrul patriarhiei Române. Anume personalitate părintelui Petru a făcut pe mulţi intelectuali marcanţi să adere la această structură bisericească. Şi tot aceeaşi dragoste de a răspândi adevărul despre credinţă l-a determinat să scrie sute de articole publicându-le în diferite ziare şi reviste.
Din modestie părintele refuză diferite manifestaţii omagiale, fiind adeptul sobrietăţii şi a faptei bune neaclamate. Această modestie monahală nu i-a permis să accepte organizarea unei lansări solemne a volumului „Sfântul Ipo-lit Romanul ” şi  „ Tradiţia apostolică”,  apărut încă în 2002, care reprezintă o incontestabilă operă de istorie patristică.  Părintele a scos de sub tipar această lucrare de o evidentă valoare fără să anunţe evenimentul cu manifestaţii speciale.  A procedat asemenea dăruitorului care face bine,  dar refuză să cunoască numele şi să i se aducă public mulţumirile cuvenite.
Sinceritatea este o altă calitate a părintelui Petru, al cărui discurs credibil şi convingător îl apropie lesne de oameni,  lucru de mare preţ pentru un slujitor al Domnului. În discuţii particulare e deschis şi uşor îţi dai seama că părintele spune ceea ce gândeşte şi nu are gânduri şi intenţii ascunse.  Virtute care,  se pare,  că i-a adus uneori şi defavoare.
Aceste virtuţi sunt temeluite pe o credinţă puternică şi neabătută în Bunul Dumnezeu, care le alimentează şi le dă vigoare.  Astfel, părintele reuşeşte,  la anii care îi împlineşte,  să poarte cu uşurinţă şi povara construcţiei unei biserici monumentale de o rară frumuseţe.
Un slujitor bisericesc cu o largă cultură laică,  un cărturar de excepţie cu o bogată experienţă pastoral- liturgică este o adevărată bogăţie pentru orice uitate pastoral- bisericească. Pentru tinerii din Mitropolia Basarabiei, este un mare câştig să aibă un asemenea reper moral, un slujitor experimentat,  care nu întârzie să vină cu sfaturi preţioase când este solicitat. Părintele Pentru este,  cu certitudine,  o personalitate care şi-a pus amprenta asupra istoriei Ortodoxiei basarabene după 1990.
Să mulţumim bunului Dumnezeu pentru că suntem contemporani cu acest mare slujitor al domnului, să învăţăm şi noi virtuţile care îl caracterizează şi să rugăm pe Atotputernicul să-i dăruiască părintelui Petru şi în continuare deplină sănătate şi noi realizări duhovniceşti în misiunea nobilă pe care o îndeplineşte onorabil.
Întru mulţi şi fericiţi ani, Părinte Petru!
Din partea redacţiei ziarului „ Misionarul ” şi a credincioşilor Mitropoliei Basarabiei,
Anatol TELEMBICI, licenţiat în teologie