Publicul savant, teologic şi cultural al neamului nostru, cât şi o mare masă de credincioşi marchează la acest sfârşit de septembrie jubileul de 70 ani ai remarcabilei personalităţi a timpului nostru, protoiereului mitrofor, părintele Petru Buburuz.

După cum am menţionat şi cu alte ocazii, aş dacă mi-ar solicita cineva numele unei personalităţi ilustre de sorginte basarabeană, una care îmbină în firea sa numeroase calităţi polidimensionale, fără pic de ezitare l-aş rosti pe cel al preotului Petru Buburuz, protoiereu, magistru în teologie (cu studii postuniversitare la Sorbona), neobosit slujitor al Altarului, cercetător, publicist, propagator al valorilor naţionale, eminent activist al vieţii publice, luptător perseverent pentru drepturile de liberă manifestare a culturii naţionale şi a graiului strămoşesc, organizator al învăţământului teologic superior de la noi (reactivarea Facultăţii de Teologie la Chişinău prin contribuţia sa directă), redactor-editor al revistei de cultură teologică Luminătorul, organizator şi preşedinte al Societăţii Culturale şi Bisericeşti Mitropolitul Varlaam etc., etc. şi, în plus, un priceput ctitor şi gestionar al edificării bisericii Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel din Chişinău.

În postură de gânditor, personalitatea şi creaţia protoiereului mitrofor Pertu Buburuz se caracterizează prin: păstrarea, dezvoltarea şi perpetuarea doctrinei ortodoxe; reactualizarea apologeticii creştinismului tradiţional; cercetarea patrimoniului apostolic şi patristic; accentuarea activităţii pastorale; promovarea ideii istorismului; implementarea principiilor morale în societate şi educarea patriotismului ş.a., fapt realizat în atâtea şi atâtea publicaţii. Opera sa poate fi împărţită în câteva direcţii investigaţionale: teologie, filosofie şi istorie.

O realizare elocventă, incontestabil de valoroasă a părintelui Petru se prezintă a fi studiul monografic Sfântul Ipolit Romanul şi „Tradiţia Apostolică” (Chişinău, Editura Bons Offices, 2002, 264 pagini), eveniment remarcat în multe publicaţii din ţară şi cele de peste hotare. De fapt, studierea şi revenirea în permanenţă la tezaurul patristicii timpurii constituie opera de predilecţie a părintelui Petru. Doar necontenita lipsă de timp şi de mijloace financiare a fost cauza needitării în condiţii adecvate a investigaţiilor sale, majoritatea din acestea alcătuind în prezent un depozit imens de manuscrise. Timpul nostru,

– marcat de atâtea incertitudini, penetrat de influenţa nefastă a consumismu-lui material, doctrinelor social-politice şi a curentelor religioase radicale,

– a generat, în ultimă instanţă, profunde crize economice, politice şi morale, ele cuprinzând mai ales spaţiul nostru, cel basarabean. Această tristă situaţie actualizează şi mai stringent necesitatea unei reveniri permanente la valorile promovate de patristica primară, fapt perceput şi realizat cu măiestrie de părintele Petru.

Poate nu întâmplător părintelui Petru i-a revenit şi misiunea edificării unei frumoase biserici – Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel din Chişinău, locul amplasării şi configuraţia arhitectonică a căreia i-au fost arătate în circumstanţe echivalente cu cele mistice unei credincioase încă la mijlocul anilor ’60 ai secolului trecut. Şi poate de asemenea nu accidenta, în anul 1991, anul declarării independenţei republicii noastre, se întemeiază comunitatea creştinilor ortodocşi în frunte cu părintele Petru, care obţine decizia primăriei de acordare a terenului pentru biserică. Cu câtă bucurie în suflet comunitatea noastră creştină a sesizat permanent mersul progresiv al lucrărilor de construcţie de la săparea temeliei (1994) până în prezent, lucrări susţinute şi dirijate cu măiestrie de neobositul părinte. Pentru a edifica astăzi, din temelie, o atare perlă arhitectonică, trebuie să posezi calităţi aproape similare cu Marelui şi Sfântului Voievod Ştefan. Fără atare capacităţi nu poţi aduna mijloace financiare în lipsa unui sponsor forte permanent, nu poţi aprinde flacăra conştiinţei religioase în inima constructorilor şi oamenilor de bună credinţă, nu poţi rezista diverselor insinuări, piedici şi viclenii ale unor pretinşi creştini, simpli sau cu rang, sau autorităţi. Posibil, nu neprevăzut de sus, construcţia se desfăşoară anevoios, cu lungă durată, în schimb, temeinic. Se pare că prin aceasta Providenţa divină le aranjează pe toate: unora le dă prilej de mântuire prin diverse contribuţii, jertfe sau încercări, iar altora, ce nu pun capăt păcatului, declanşând vicisitudini – dezonoare sau chiar cădere. Respectiva stare de lucruri a adunat şi cimentat în jurul persoanei Sfinţiei Sale un număr impunător de enoriaşi, din diverse categorii sociale, funcţii sau studii, gata oricând să vină în ajutor cu ceea ce pot, dedicaţi cu trup şi suflet credinţei străbune şi tradiţiilor ortodoxe.

Părintele Petru e un talentat duhovnic şi îndrumător al multora dintre noi. Forţa sfatului său e dublă, deoarece în ea se îmbină armonios talentul unui adevărat păstor cu o excelentă pregătire teologică, experienţa de viaţă şi neobosita, profunda credinţă în Atotţiitorul.

O lucrare caracteristică primelor secole creştine este cea de asistenţă socială şi medicală. Ei bine, ea continuă în cadrul comunităţii creştine a bisericii SfinţiiApostoli Petru şi Pavel. Prin contribuţia părintelui, aici primesc consultaţii medicale persoanele neajutorate sau în vârstă, se adună diverse colecte pentru nevoiaşi, se organizează mese de binefacere. La finisarea lucrărilor de construcţie se prevede o amplificare atât a acestei activităţi, cât şi a celei misionare şi de iluminare culturală.

Cele menţionate ne fac dovada unei extrem de diverse activităţi, promotorul căreia – cei care îl cunoaştem pe părintele, o ştim – nu e niciodată satisfăcut de ceea ce face şi, probabil, anume această permanentă nemulţumire de sine este forţa motrice a nesecatelor sale idei şi fapte.

A descoperi, cerceta, crea şi lansa valori spirituale şi materiale destinate Ortodoxiei, constituie o inestimabilă contribuţie adusă creştinătăţii, culturii naţionale şi universale. La aceste eforturi se aliniază activitatea părintelui protoiereu Petru Buburuz, activitate ce păstrează, perpetuează şi dezvoltă tradiţiile apostolice.

Prin multilaterala activitate a părintelui Petru Buburuz se sesizează o veridică lucrare de apostolat, încadrată în limitele timpurilor noastre, poate uneori mai dificile decât cele de la început, astăzi fiind necesare înalte calităţi spirituale, organizatorice şi o înaltă capacitatede teoretician.

Sfinţia Sa le are şi le manifestă din belşug pe toate acestea, afirmându-se drept o personalitate notorie, fapt cu care se poate mândri cultura noastră naţională.

Întru mulţi şi fericiţi ani, Prea Cucernicia Voastră, Părinte Petru!

Vitalie OJOVANU, doctor în filosofie, conferenţiar universitar, enoriaş al bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Chişinău

Anunțuri