Învăţaţi şi neînvăţaţi, dar aceiaşi în duhul,
Puternici ca îngerii în a Domnului iubire,
Petru cel simplu şi Pavel cel mult învăţat,
Erau amândoi luminaţi de al Duhului har.
Ei două lumânări aprinse au fost,
Candele nestinse,

Înalte şi preafrumoase, ca stelele strălucind.
Ele pământul au străbătut cu a lor lumină,
De la oameni nimic cerând şi pe veci îmbogăţindu-i.
Ei mai săraci erau decât cei mai săraci,
Dar au îndestulat lumea;

Ei robi şi întemniţaţi au fost, dar lumea au biruit.
Cu învăţătura lui Hristos ei au îmbogăţit lumea,
Şi cu arme noi pe ea desăvârşit o au biruit.
Ei o au biruit cu smerenia şi dumnezeiasca pace,
Cu fericita blândeţe, cu rugăciunea, postirea
Şi cu milostivirea cea de necuprins.
Când a vieţii lor zbuciumată zi
S-a plecat spre zbuciumata seară,
Sângerosul Nero năpraznic capăt i-a pus.
Dar când Nero, al lumii dement conducător
Poruncit-a a Apostolilor moarte,
Lumea nu mai era a lui, ci a lor.

Iar ei prin moarte au dobândit împărăţia.

Anunțuri