Iubiţi credincioşi şi credincioase din cadrul Sfintei Mitropolii a Basa­rabiei,
Cu toţii am parcurs urcuşul duhovnicesc prilejuit de Postul Mare, rând pe rând, zi după zi, treaptă după treaptă am încercat împreună, după putinţa fiecăruia, de a înainta spre întâlnirea noastră cu Dumnezeu. Întâlnire încununată cu Lumina Învierii din morţi a iubitului Său Fiu, a Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Acest urcuş pe care l-am avut în faţă, a fost o cale cu încercări şi cu ispite, un drum cu efort şi cu dăruire de sine, un război cu potrivnicul mântuirii noastre, o luptă interioară cu noi înşine. În această perioadă am fost îndemnaţi prin slijitorii sfintelor altare, mai mult ca de obicei, să conştientizăm starea noastră de păcat în care ne găsim. Să vedem dacă viaţa noastră cotidiană este în acord cu poruncile divine de bună vieţuire faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni. Postul a fost un îndemn de pocăinţă, de mărturisire a păcatelor şi de cerere a iertării, de intensificarea eforturilor noastre pentru lepădarea poftelor şi patimilor noastre.
Fiecare duminică a acestui urcuş a fost un imbold şi un izvor de putere dumnezeiască de a înainta spre Dumnezeu. A fost un popas unde am învăţat de la Sfinţii Părinţi direcţia corectă a înaintării noastre spirituale. Fiind creştini şi îndeplinitori ai poruncilor dumnezeieşti am avut îndemnul Domnului Iisus Hristos prin sfintele Sale învăţături din Sfânta Scriptură, şi prin exemplul Sfin­ţilor de a îndeplini faptele dreptăţii: postul, rugăciunea şi milostenia. Mulţumim Bunului Dumnezeu pentru tot harul pe care l-a revărsat asupra noastră pentru împlinirea, după măsura puterii fiecăruia, a acestor virtuţi.
Cu o duminică în urmă am trăit cu toţii sărbătoarea Intrării triumfătoare a Domnului în cetatea Ierusalimului, moment în care Mântuitorului I s-au strigat: „Osana întru cei de sus, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnu­lui”. Această Intrare triumfătoare, iubiţi credincioşi, este Intrarea Domnului în cetatea sufletului nostru, iar acest strigăt „Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului” de către vocile cugetului nostru este recunoaşterea Domnului Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu şi Mântuitor al nostru.
A urmat apoi o săptămână de întristare şi de tânguire, timp în care am participat la evenimentele Pătimirii Domnului pentru răscumpărarea creaţiei Sale. Aceste pătimiri au culminat cu Răstignirea şi Moartea pe cruce a Fiului lui Dumnezeu. În trăirea acestor evenimente nu a fost inimă care să nu se în­tristeze. Ne-am simţit poate şi ca ucenicii Domnului la moment de încercare, atunci când s-au împlinit cuvintele care zice: „Bate-voi pastorul si se vor risipi oile turmei”.
În Vinerea cea Mare, zi de mare tânguire pentru toţi creştinii ortodocşi de pretutindeni, am cântat cu toţii Prohodul Domnului. Astăzi, iubiţi credincioşi, suntem cu toţii adunaţi în sfintele biserici pentru a primi vestea că Hristos, deşi fusese mort pe cruce, depus în mormânt, a înviat a treia zi din morţi.
Drept măritori creştini şi fraţi,
Cel care are stăpânire peste toate n-a putut fi ţinut de porţile iadului. Viaţa lumii n-a putut fi ţinută de moarte. Prin Învierea Sa din morţi, Domnul nostru, a risipit toată întristarea umanităţii. A scos pe protopărinţii noştri din iad şi a schimbat durerea întregului neam omenesc în luminată bucurie şi a biruinţei asupra morţii.
“Paştile cele sfinţite astăzi nouă s-au arătat… Paştile care au deschis nouă uşile raiului. Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii”.1
În această binecuvântată zi a mântuirii, ne aflăm în fericita stare de a cînta cu toţii cântarea de biruinţă: „HRISTOS A ÎNVIAT DIN MORŢI.” Este ziua spre care am nădăjduit că vom ajunge cu mila lui Dumnezeu „ Ziua bucuriei”. Zi în care efortul nostru în urcuşul spre Dumnezeu este încununat cu biruinţă. Este acea fericită clipă pentru care ne-am pregătin în mod intensiv timp de şapte săptămâni. Acuma se bucură toţi şi cei mici şi cei mari, şi cei slabi şi cei puternici la virtute, această bucurie este universală. Învierea Domnului este bucurie şi fericire pentru toţi oamenii care au făcut şi fac voia lui Dumnezeu. Ne bucurăm că prin Învierea Sa, Domnul îndreptăţeşte speranţa noastră de mîntuire.
Meditând asupra semnificaţiei Învierii Domnului nostru Iisus Hristos şi asupra mântuirii adusă asupra neamului omenesc prin acest eveniment de prim rang în istoria umanităţii şi de o importanţă capitală pentru viaţa noastră, pentru sensul ei şi pentru întâlnirea noastră cu Dumnezeu, nu putem să nu spunem că această zi este un nou început în urcuşul nostru. Timp de patruzeci de zile vom cânta cîntarea de biruinţă asupra celui mai mare duşman al omului asupra morţii şi tot atâta timp ne vom saluta cu HRISTOS A ÎNVIAT.
În fiecare Duminică de peste an în cadrul Utreniei noi citim Evanghelia În­vierii şi căntăm cântarea „ Învierea lui Hristos văzând...” Aceasta nu este doar o reamintire, ci şi o comemorare că Domnul a Înviat din morţi. Din cântările liturgice ale slujbei de Paşti reiese faptul că Învierea nu s-a consumat numai în acele zile. Lumina învierii a răsărit în trecut, luminează în prezent şi va lumina în vecii vecilor. În această lumină toate primesc sens şi semnificaţie.
Aşa cum am amintit, Ziua Învierii este încununarea cu biruinţă a urcuşului nostru din perioada Postului Mare, dar această zi este şi începutul a noului urcuş. Învierea Domnului este binecuvântarea harică pentru invierea noastră. Sf. Ap. Pavel ne spune în acest sens: „Iar dacă nădăjduim in Hristos numai în viata aceasta, suntem mai de plâns decât toţi oamenii. Dar acum Hristos a Înviat din morţi, fiind incepatura (a invierii) celor adormiţi. Că de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om şi invierea morţilor.Căci, precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia.” (I Cor. 15, 20)
Sf. Vasile cel Mare în una din rugăciunele Sfintei Liturghii spune: “Şi pogo-rându-Se, prin Cruce în iad, ca să plinească toate ale Sale, a nimicit durerile morţii. Şi înviind a treia zi şi cale făcând oricărui trup la Învierea cea din morţi, că nu are cu putinţă a fi ţinut sub stricăciune Începătorul vieţii, făcutu-S-a înce­pătură celor adormiţi, Întîi-Născut din morţi, ca să fie Însuşi Începătorul tuturor în toate. Şi suindu-Se la ceruri a şezut de-a dreapta slavei Tale întru înălţime. Care iarăşi va să vină ca să răsplătească fiecăruia după faptele sale”. 2
Domnul Iisus Hristos a săvârşit răscumpărarea omului prin jertfa de pe cruce şi a îmbogăţit firea umană cu puterea învierii. Prin aceasta viaţa omului capătă sens. Moartea nu este ultima realitate. Omul, viaţa şi faptele lui, îşi găsesc rostul adevărat în realitatea Învierii lui Hristos.
Toată firea, personalitatea şi fapta omului este chemată la realitatea În­vierii de apoi. Sensul acesta pe care îl capătă viaţa omului în Lumina Învierii este acela de a învia pentru viaţa de veci şi pentru împărăţia cerurilor, cu alte cuvinte de a învia pentru mântuire.
“Întru lumina Ta, Stăpâne, vom vedea lumină, Iubitorule de oameni, că ai Înviat din morţi, mântuire neamului omenesc dăruind, ca să Te preaslăvească toată zidirea pe Tine, Unul cel fără de păcat, miluieşte-ne pe noi.”3
Realitatea învierii tuturor oamenilor de la protopărinţii noştri Adam şi Eva pănă la cel din urmă om la sfîrşitul veacului acesta nu este uşor de acceptat de logica şi raţiunea umană slăbită din cauza păcatelor. De aceea viaţa ade văratului creştin trebuie să fie “o îmbrăcare în Hristos”, aşa cum se cântă la Taina Botezului, ca prin aceasta să tindem spre învierea pentru viaţa de veci. Acest urcuş al întâlnirii cu Dumnezeu în împărăţia Sa este urcuşul Învierii.
Fraţi creştini,
Bucuria Sfintelor sărbători de Paşti din anul acesta, iubiţii noştri, este îm­binată cu împlinirea a 15 ani de la reactivarea Sfintei Mitropolii a Basarabiei. Hramul Sfintei Noastre Mitropolii este Învierea Domnului. Afost un urcuş al nostru, al tuturor, de regăsire şi de afirmare a identităţii noastre. A fost o cale plină de încercări şi de lupte. Având în faţă îndemnul Domnului: „Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea”, cu ajutorul harului şi al milei divine am ajuns ca la împlinirea a 15 ani de reactivare, Mitropoliei Basarabiei să i se reconfirme succesiunea spirituală, canonică şi istorică a Bisericii Ortodoxe din Basarabia din perioada interbelică, care a fost Biserica cu roadele cele mai bogate din acest ţinut românesc.
„Veniţi, din rodul cel nou al viţei, al dumnezeieşti veselii, în ziua cea vestită a Învierii, Împărăţiei lui Hristos să ne împărtăşim, lăudându-L pe Dânsul ca pe un Dumnezeu în veci” (Din Cântarea a 8-a a Canonului Învierii).
Împărtăşindu-vă aceste gânduri despre Sărbătoarea Sărbătorilor, dorim ca lumina Învierii Domnului Hristos să fie puterea urcuşului nostru, să fie harul care risipeşte orice întristare şi cădere. Să ne aducă adevărata bucurie şi speranţă: „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea” (Ps. 117, 24).
Hristos a Înviat!
Al vostru rugător către Dumnezeu,
† PETRU
Arhiepiscop al Chişinăului,
Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor
Dată în reşedinţa noastră mitropolitană din Chişinău, la Praznicul
Învierii Domnului, anul mântuirii 2007.
Note
1 Din laudele Utreniei Învierii.
2 Liturghia Sf. Vasile cel Mare, Liturghier, Ed. I.B.M.B.O.R, Buc. 1995, P. 217.
3 Stihira de la laude, marţi în Săptămâna Luminată.