Omagiu
O carte în toate sensurile „mare” :

” Omagiu Profesorului Nicolae V. Dură la 60 de ani Constanţa ”, Editura Arhiepiscopiei Tomisului,
2006, 1532 pag.
Arhiepiscopia Constanţei, în colaborare cu Universitatea „Ovidius” din Constanţa, a editat o lucrare monumentală, cum puţine de acest gen se mai pot întâlni în ultimele decenii în cultura română. Lucrarea este dedi­cată Părintelui Pr. Prof. Univ. Dr. Nicolae V. Dură, decanul Facultăţii de Drept a Universităţii „Ovidius”, cu prilejul împlinirii vârstei de 60 de ani. Volumul a fost lansat la Academia Română din Bucureşti într-un cadru festiv, cu prezenţe nobile din ţară şi străinătate.

Anul 2006 a fost fast pentru părintele Nicolae Dură, mai ales că Uniunea Jurnaliştilor din România i-a decernat titlul său cel mai înalt de laureat.

Cu siguranţă că cei mai mulţi dintre cititorii acestor rânduri îl cunosc pe pă­rintele profesor fie direct, fie din numeroasele sale studii răspândite într-o mulţi­me de publicaţii din ţară şi din străinătate. Putem afirma, fără teamă de a greşi, că nu se poate scrie azi un studiu pe orice fel de temă de Drept canonic, fără a cita articole, studii, cărţi sau, pur şi simplu, afirmaţii şi ipoteze ale profesorului Nicolae Dură. Este o personalitate cunoscută atât în ţară, cât şi în străinătate şi, fără îndoială, cultura teologică în special şi cea naţională în general vor mai avea mult de profitat de pe urma strădaniilor sale.

Părintele Nicolae V. Dură este un oltean de viţă veche, născut în inima Vâlcii, într-o familie de cântăreţ bisericesc, care a dat Bisericii şi culturii româneşti alte două nume ilustre de cărturari: Prot. Prof. Dr. Ioan Dură (Bruxelles) şi Pr. Prof. Dr. Leon Dură.

Şi-a început studiile în şcolile vâlcene, le-a continuat, împreună cu fratele său geamăn, Părintele Ioan Dură, la Seminarul Teologic din Craiova, apoi la Facultatea de Teolgie din Bucureşti, la Facultatea de Drept de la Addis Abeba (Etiopia). A luat primul doctorat în Teologie la Facultatea de Teologie din Bucureşti în specialitatea Drept canonic, sub îndrumarea marelui canonist, Pr. Prof. Dr. Liviu Stan (1981), iar al doilea – la Universitatea Pontificală din Toulouse (Franţa) (1998).Afuncţionat ca profesor de Drept canonic la Facultatea de Teologie din Bucureşti în perioada 1986-002. În 2002 obţine, prin concurs, titlul de profesor titular la Facultatea de Drept a Universităţii „Ovidius” din Constanţa, funcţionând, în acelaşi timp, şi ca profesor asociat la Facultatea de Teologie a aceleiaşi universităţi.
A publicat numeroase studii de Drept canonic şi nu numai în reviste de prestigiu din România, Etiopia, Egipt, Grecia, Franţa, Spania, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Bulgaria ş.a. în mai multe limbi, dânsul fiindunpoliglot desăvârşit. Strădaniile Părintelui Profesor au fost încununate de succese recunoscute de către înalte foruri ştiinţifice ale ţării şi ale lumii. În afară de titlurile doctorale menţionate mai sus, a primit pe cel de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Ostrog (Ucraina), un doctorat în drept în Republica Moldova, a fost ales membru al unor asociaţii de jurişti de prestigiu din România, Austria, S.U.A. Însuşi prepedintele Franţei, Domnul Jacques Chirac, i-a decernat titlul de Cavaler al Ordinului Naţional al Meritului Francez (2001), iar Academia Română i-a acordat, în acelaşi an, Premiul „A.D. Xenopol”. A mai primit înalte distincţii de la Patriarhia Bulgară, Patriarhia Moscovei, Institutul Internaţional de Biografii (S.U.A.)şimulte altele.

Din 2004, a devenit prodecan al Facultăţii de Drept a Universităţii „Ovidius” din Constanţa. Studiile sale se concentrează în special pe istoria Dreptului şi statului românesc, Drept canonic şi instituţii europene, Dreptul internaţional şi protecţia juridică a dreptului omului, Drept social european, dar şi pe variate alte domenii de teologie, ecumenism, filosofie etc. Contestat uneori de către detractori de ocazie, Profesorul Nicolae V. Dură se impune, prin personalitatea, opera şi gândirea robustă ce-l caracterizează, drept o personalitate de referinţă a Bisericii Ortodoxe Române în special şi a culturii româneşti contemporane în general.

Impunătorul volum ce i-a fost dedicat, ca o recunoaştere a meritelor sale in­contestabile, este mai mult decât un simplu buchet de aprecieri şi laude pe măsură, ci este un veritabil monument de cultură. Simpla enunţare a numelui câtorva personalităţi, care semnează în această lucrare şi domeniile pe care le abordează articolele şi studiile lor întăresc afirmaţia noastră.

Prima parte cuprinde articole dedicate în exclusivitate Părintelui Nicolae Dură, omagii, amintiri, mărturii şi aprecieri de suflet, semnate de către Înalt Prea SfinţitulAriepiscop Teodosie, Acad. Mircea Petrescu-Dâmboviţa, alţi ierarhi (P.S. Episcop Calinic al Argeşului şi Muscelului, P.S. Episc. Ambrozie Sinaitul, P.S. Episc. Dorimedont, P.S. Episc. Philarete) şi cadre didactice universitare din ţară şi străinătate, care l-au cunoscut pe Părintele Profesor Nicolae Dură (Victor Ciupină, Florea Voinea, Nicolae Peride, Ana Rodica Stăiculescu, Mircea Mureşan, John H. Erickson, Olivier Achappe, Nicolae Barbu, Dumitru Mazilu, Laurent Villemin, Ioan Floca, Lewis J. Patsavros, Philippe Nelidoff, Gheorghe Drăgulin, Eleni Regli, Constantin Drăguşin, Dumitru Radu, Emilian Corniţescu, Constantin Corniţescu, Mihail Diaconescu, Marin Valea, Marat Iusuf, Zareh Baronian, Alper Ramazan, Dan Ciachir, semnatarul acestor rînduri şi mulţi doctoranzi, prieteni şi admirtori ai părintelui, printre care şi prot. Petru Buburuz.
Partea a doua este dedicată unor studii şi articole de teologie (Î.P.S. Arhiep. Teo-dosie, Constantin Bălăceanu-Stolnici, Dumitreu Popescu, P.S. Irineu Slătineanu, P.S. Ioachim Băcăuanul, profesorii universitari Gheorghe Metallinos, Vladimir Petercă, Nicolae Talpoş, Heinrich Pompey, Panaiotis Bumis, Vasile Thermos, Theodor Damian, Thaddee Barnas, Iurgen Henkel, Nicolae Achimescu, Albert Rauch, Dimitru Radu, Petre Semen, Eleni Regli, Lucian Turcescu, Cezar Vasiliu, Paul Philippi, Constantin Corniţescu, Emilian Corniţescu, Sorin Cosma, Samuele Bacchiocchi, Ilie Moldovan, Gheorghe F. Anghelescu, Nicolae Belean, Prot. Petru Buburuz, Ioan Stancu, Teofil Moldovan, Andreas Oelze, Daniel Munteanu, Ştefan Buchiu, Ioan Caraza, Stere Tache, Ştefan Pomian, Gheorghe Petraru, Vasi le Citirigă, Vasile Nechita, Zareh Baronian, Doru Costache, Nicolae Crângaşu, Vasile Borca, Vasile Miron ş.a.), Filosofie (Acad. Gheorghe Vlăduţescu, Acad. Vasile Tonoiu, Andrzej Zawadzki, Cornel Trandafir, Eyup Şahin, Nicolae Iuga, Dumitru-Viorel Piuitu), Istorie (Acad. Mircea Petrescu-Dâmboviţa, Acad. Gabriel Ştrempel, Acad. Dan Berindei, Acad. Ştefan Ştefănescu, Acad. Paul Cernovodeanu, Nicolae Edroiu, Gheorghe Nedugath, Dimitrie V. Gonis, Ernst Christoph Suttner, Radu Ciuceanu, Ion Ionescu, Nicolae Angelescu, Alexie Buzura, Eugen Denize, Ioan V. Dură, Ioan-Vasile Leb, Alexandru Moraru, Constantin Voicu, Gheorghe Vasilescu, Dumitru Găină, Panait I. Panait, Florin Şerbănescu, Alexandru M. Ioniţă ş.a.) şi Filologie (Acad. Dan Horia Mazilu, Bistra Gantcheva, Zamfira Mihail, Ion Toma, Pr. Gheorghe I. Drăgulin, Ioan Rebuşapcă, Artur Silvestri, Constantin Geambaşu ş.a.).

Partea a treia este dedicată ştiinţelor juridice şi administrative (Ana Rodica Stăiculescu, Acad. Mircea Cosmovici, Acad. Francis Dessart, Olivier Echappe, Genoveva Vrabie, Emilian M. Dobrescu, Philippe Nelidoff, Dan Lupaşcu, Valeriu Stoica, Ioan Mărginean, Dumitru Mazilu, Augustin Fuerea, Nicolae Volonciu, Mircea Mureşan, Emilian Stancu, Ovidiu Ungureanu, Ioan Chiş, Mihai Eremia, Ioan Craiovean, Ovidiu Predescu, Ioan Bitoleanu, Tudorel Butoi, Otilia Calmuschi, Valentin Ciorbea, Mihail Constantinescu, Lucian Ionescu, Maria Voinea, Gheorghe Marin, Seabastian Nicolau şi mulţi, mulţi alţii), Dreptului canonic (P.S. Episc. Philarete, Patrick Valdrini, Gavril Iosif Chiuzbaian, Laurent Villemin, Bernard Callebat, Eva M. Synek, Ioan Floca, Carlo Savini, Moacyr Malaquias, Isidor Martincă, Priamo Etzi, Ladislas Orsy, Jean-Claude Larchet, Ivan Jelev Dimitrov, Constantin Skuteris, Lewis J. Patsavros, Michela Galati, Ibram Nuredin, Grigo-rios Papathomas, Constantin Rus, Alessandro Bucci, Alberto Fabri, Maximilian Pal, Corneliu-Liviu Popescu, Murat Iusuf, Ioan Cozma, Adrian Dinu, Constantin Pârvu, Alexandru Stănciulescu-Bârda, Klara Stamatova, Nicolae Moţoc, Nedelea Cărămizaru, Dan Miron, Veaceslav Goreanu, Cătălina Mititelu etc.) şi sociologiei (Virginia Vedinaş, Mircea Basarab, Radu Ştefan Vergatti, Adrian Niculcea, Ion Năstase, Ciprian Napradean).

După cum se poate observa, aria tematică este foarte vastă, iar numele per­sonalităţilor care abordează diverse teme din domeniile respective sunt suficient de sonore, ca să ne convingă de greutatea ştiiţifică şi valoarea culturală a acestui volum-monument. Semnează români din cadrul Bisericii Ortodoxe, din cadrul altor culte şi dintre laici; semnează străini, atât laici, cât şi clerici şi ierarhi, fie că sunt ortodocşi, fie catolici sau de alte culte. Nu trebuie pierdută din vedere nici prezenţa unor oameni de cultură turci sau aparţinând altor religii. Volumul în discuţie este un adevărat amfiteatru, în care intră în dialog culturile, religiile, confesiunile, disciplinele de studiu şi oamenii. Nu putem intra aici în detalii privind temele abordate în cadrul fiecărei secţiuni, dar suntem îndreptăţiţi să considerăm volumul ca o adevărată bibliotecă. Cele aproape 400 de articole şi studii cât cuprinde volumul constituie o sursă extraordinară de documentaţie în domeniile menţionate pentru orice om de cultură şi cercetător, cât şi pentru doc­toranzi, masteranzi şi studenţi. Sunt puse în discuţie cele mai noi teze şi opinii ale teologilor, juriştilor, istoricilor, filologilor, canoniştilor şi oamenilor de cultură, cele mai recente descoperiri documentare. Ca un fir roşu străbate întregul volum dorinţa tuturor de a forma o mare familie, indiferent de deosebirile etnice şi con­fesionale, de domeniile de activitate pe care le aborderază.

Volumul dedicat Părintelui Profesor Nicolae Dură ne descoperă un mare om de cultură al Bisericii noastre Ortodoxe şi al culturii româneşti. Nu cunpaştem până în prezent un alt teolog român, care să se fi bucurat, încă îm timpul vieţii, nu numai de un volum omagial de dimensiunile şi importanţa celui în discuţie, ci şi de semnăturile unui număr atât de mare de personalităţi din ţară şi de peste hotare. Prin prestigiul său, prin robusteţea sa spirituală, prin seriozitatea studiilor sale, Părintele Nicolae Dură intră în rândurile oamenilor de cultură de pe cea mai înaltă treaptă a spiritualităţii româneşti, iar Dreptul canonic este recunoscut de către jurişti ca ramură a Dreptului general. Aceasta tocmai fiindcă Părintele Nicolae Dură le dovedeşte tuturor că teologia românească deţine valori incontestabile, care trebuie să intre în circuitul valorilor naţionale şi internaţionale.

Ne alăturăm şi noi tuturor celor ce i-au dorit de bine Părintelui Pr. Prof. univ. Dr. Nicolae Dură la ceasul său aniversar şi-L rugăm pe Dumnezeu să-i dăruiască ani mulţi şi fericiţi, putere de muncă şi minte deşteaptă, ca să poată să-şi ducă până la capăt numeroasele proiecte grandioase, pe care le nutreşte, ca să dăruiască Bisericii şi culturii noi valori. La mulţi ani, Părinte Profesor!

Pr. Lect. Alexandru STĂNCIULESCU-BÂRDA

Anunțuri